Începuturile vin cu o doză mare de entuziasm și determinarea de „a face”. Începem o nouă citire a Bibliei și suntem plini de entuziasm, determinați să nu mai întârziem, determinați să citim în fiecare zi, entuziasmați de ceea ce Domnul ne vorbește din pasaje care le-am mai citit. Apoi, la locul de muncă sau în slujire, entuziaști să luăm decizii noi pentru a îmbunătăți lucrurile și determinați să ne ținem de ele. În relații, entuziaști să refacem relații, sau să cunoaștem mai bine pe cei din biserică poate, sau pe cei din jurul nostru. Entuziaști în general să luăm decizii noi și să inițiem lucruri care poate le-am tot amânat anul trecut.
Astfel de începuturi ne determină să luăm decizii noi în ce privește viața de credință, cum spuneam… citire zilnică a Bibliei constantă, timp de rugăciune individual și constant, participarea la întâlnirile de la biserică, entuziast să mergi la grupul mic, să studiezi Biblia mai mult, să citești o carte din teancul celor amânate, să iei zile de post și de apropiere de Domnul.
Ei bine, ce se întâmplă pe parcurs este că entuziasmul și determinarea de la început ușor, ușor, încep să fie testate de zilele ce urmează începutului, astfel că atunci se arată adevărata determinare de a face (poate de data asta fără entuziasm) ceea ce ți-ai propus de la bun început. Sigur nu are rost să ne apucăm să ne uităm la modul cum alții se confruntă cu aceste provocări (decât dacă vrei să sprijini pe cineva în rugăciune), pentru că fiecare are partea lui de provocări care îi vor testa determinarea de a merge până la capăt cu deciziile luate.
Dar, există un lucru, în imaginea de ansamblu a ceea ce am spus până acum și anume motivația: care este motivul pentru care să schimbi lucrurile ce trebuiesc schimbate? care este motivul pentru care să fii mai constant în citirea zilnică a Bibliei? care este motivul pentru care să ai relații mai bune cu cei din jur sau să vii la biserică?
Sigur, se pot găsi multe motive egoiste pentru care cineva ar vrea să-și propună astfel de lucruri, dar singura motivație care poate trece dincolo de entuziasmul și determinarea de la început este dacă motivul este o Persoană, nu un avantaj. Singurul motiv care face ca entuziasmul și determinarea de la început să fie perpetuu este dacă privirea noastră este ațintită spre Cel care ne-a creat (și am citit săptămâna trecută despre aceasta) și Cel pe care-L așteptăm să revină să ne ducă în acel Loc unde a vrut să locuim încă de la Început! Vino, Doamne Isuse!
