Statul nostru la Masa Domnului este o chemare la aducere aminte dar și un moment prielnic pentru a evalua starea noastră în raport cu mandatul nostru. Tot mai mulți oameni, chiar și cei care fac parte din biserică, pun la îndoială rolul bisericii în viața societății și a omului. Biserica este comunitatea oamenilor răscumpărați prin sângele Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, lucru care-i trasează și scopul principal pentru care această comunitate există: glorificarea lui Dumnezeu! Orice altceva mai puțin decât atât, ne transformă în orice altceva și numai biserică nu mai suntem.
Oamenii caută astăzi tot felul de comunități care să răspundă unor nevoi sau unor căutări personale. Oamenii caută tot felul de comunități, care mai de care mai diverse, mai numeroase sau mai puțin numeroase. Sunt acum comunități a celor care fac homeschooling, comunități a iubitorilor diferitelor tipuri de mașini, penitenciarul este și el o comunitate și multe alte exemple. Cele mai multe comunități se formează în jurul unor nevoi sau a dorinței de a găsi soluții la diferite probleme, dar nimic nu se compară în durată, sentimentul apartenenței sau semnificației, cu acea comunitate care urmărește acest scop: glorificarea lui Dumnezeu. De aceea biserica este comunitatea oamenilor răscumpărați care poartă lumina lui Cristos în aceste vremuri de beznă spirituală.
Am avut parte săptămâna aceasta de trei stadii ale exprimării noastre ca și comunitate: comunitatea în fața despărțirii de cineva care a plecat la Domnul, comunitatea în timpul recreativ, comunitatea la închinare. Chiar dacă aceste stadii răspund într-o anumită măsură la diferite nevoi până la urmă, în toate și prin toate noi trebuie să-L glorificăm pe Domnul. Toate aceste stadii și altele cu alte valențe ajută la întărirea comunității și la formarea ei, de aceea să nu ni se pară că o activitate recreativă n-ar putea îndeplini scopul mai sus menționat: în modul în care ne sprijinim unii pe alții prin împărtășirea poverilor, în modul în care ne slujim unii altora, în modul în care îl considerăm pe celalalt mai presus de noi înșine, în modul în care ne ajutăm unii pe alții.
Pe de altă parte, ce imagine încurajatoare este comunitatea care se strânge în jurul celor care plâng, cu scopul de a-i mângâia și de a proclama speranța revederii găsită în Cuvânt. Încurajarea și speranța vin de la Cel care a făcut posibilă prin moartea Lui promisiunea revederii. Există o frumusețe (chiar dacă oamenii sunt triști la despărțire) în această exprimare a comunității, la fel cum există frumusețe în închinarea comunității. Acele momente în care vocile individuale formează vocea unei comunități care se roagă, care strigă laudele Domnului – într-o voce compusă a răscumpăraților Lui! Ce încurajatoare este imaginea din Apocalipsa unde oameni din orice neam, din orice națiune, de orice limbă, oameni din diferite comunități se vor aduna pentru o veșnicie de glorificare a unui singur Nume, care este mai presus de orice nume.
