O credință prin mărturie

Este o zi potrivită să ne aducem aminte de rolul și menirea noastră. La fel cum odinioară Pavel îi învăța pe tesaloniceni acest principiu care perpetuează credința, la fel suntem chemați și noi azi să facem la fel. Cuvintele cheie (rostite de Pavel tesalonicenilor) ale unei credințe care se multiplică sunt: „fiindcă aţi învăţat de la noi…”.

Acest principiu de a învăța pe alții este unul esențial pentru o credință care se multiplică. Începând cu primii ucenici de a căror mărturie a depins începutul acestei mișcări începute de Isus, la fel mărturia noastră duce mai departe, din generație în generație credința în Cristos. Chiar dacă anii au trecut și instrumentele prin care se poate auzi Evanghelia s-au înmulțit, foarte bine, tot este nevoie de mărturia vieții noastre. Nu avem voie să gândim că este de la cine să audă, noi trebuie să fim cei care să învățăm pe alții. Da, cum spuneam, sunt tot felul de instrumente: radio, cărți, internet, TV etc. și acestea au rolul lor, dar ceea ce poate să facă diferența în majoritatea cazurilor este această interacțiune personală care, da, poartă și mai multă responsabilitatea, asta și pentru că are și eficiența cea mai mare. Sigur că responsabilitatea vine în primul rând din faptul că atunci când înveți pe altul, primul exemplu pe care acea persoană îl vede e învățătorul, adică tu. Cei pe care îi înveți calea Domnului se uită în primul rând la tine, la viața ta, la modul îi care te raportezi la alții, la deciziile tale, încearcă să-ți descopere motivațiile, la frici și îngrijorări etc. Pe de altă parte, toate acestea le vede și le cunoaște despre noi mult mai bine Domnul, astfel că mărturia noastră este văzută mai întâi de toate de Domnul, ceea ce ar trebuie să fie o motivație suficientă pentru o trăire plăcută lui și cu o bună mărturie pentru alții.

Provocarea este pentru fiecare dintre noi să fim o bună mărturie prin care oamenii să-L vadă pe Cristos începând astfel acest parcurs normal de a-i învăța pe alții, conștienți fiind în acelați timp că primul care ne vede și înaintea căruia totul este gol și descoperit este Domnul. El ne-a chemat, cu toate defectele noastre, să îi învățăm pe alții și astfel credința să meargă din generație în generație, de la ucenicii Lui mai departe spre lume, până când El va reveni din nou. Vino Doamne Isuse!