Skip to content Skip to footer

Ucenicii nu se așteptau! Sub nicio formă nu se așteptau la înviere. Le trecea prin gând un singur lucru: a fost luat trupul Domnului! Pur și simplu nu se puteau gândi la altceva, nici măcar la cuvintele lui Isus de dinainte. Le erau blocate mințile pe acest aspect: a fost luat, ce ne facem? Interesant că tocmai această acțiune a fost pusă, în mod fraudulos, pe seama lor (a ucenicilor) de către liderii vremii ca explicație pentru dispariția trupului și a faptului că mormântul era gol. Pe de altă parte, tocmai această sperietură a ucenicilor este prima dovadă a învierii cât și dovada care demontează minciuna fariseilor.
Faptul că ucenicii nu puteau găsi altă explicație, decât că a fost luat era și prima dovadă a învierii: trupul lui Isus lipsea, piatra de la mormânt era dată la o parte, puteai intra în mormânt ca să constați singur că pânza cu care fusese învelit Isus, nu mai învelea niciun trup. Deci lipsea – era evident că nu mai era. Dar unde era? Și mai ales cum s-a întâmplat asta? Ceea ce vedeau cu ochii căuta explicație în lumea reală și abia când a apărut Isus în fața lor au început să realizeze că era și o altă dimensiune decât ceea ce vedeau cu ochii fizici. De fapt, asta a făcut învierea cu ei și asta face învierea cu noi. Învierea a adus înainte ucenicilor această o perspectivă necunoscută lor până atunci. O perspectivă a trecerii într-o dimensiune necunoscută ochiului fizic. O perspectivă a faptului că moartea a fost zdrobită. O perspectivă a biruinței asupra morții. O perspectivă a planurilor contrastante: timp limitat în contrast cu eternitatea veșnică. Dintr-o dată orizontul lor se deschide așa de puternic și de brusc încât aceasta creează niște convingeri în ei care-i va transforma în cei mai convingători martori ai învierii. Atât de puternice au fost convingerilor lor formate din spaima lor care a întâlnit minunea învierii încât mai târziu au fost gata să moară pentru mărturia lor, lucru care de altfel știm că s-a întâmplat.
Pentru noi lucrurile stau într-o anumită măsură la fel. Dovezile le găsim în Scriptură, le găsim în istorie. Poate că am pierdut mirarea și uimirea minunii care a schimbat istoria și dacă este așa trebuie să venim la El. Să-L căutăm pe El cu aceeași disperare cu care-l căutau ucenici. Totul se reduce la răspunsul nostru față de aceste dovezi și modul în care înțelegem să ne trăim viața în lumina acestui adevăr incontestabil și răscumpărător că Isus Cristos e viu! Acest adevăr nu poate fi schimbat nici de cele mai batjocoritoare voci. Este un adevăr stabilit prin suferință, durere, despărțire și moarte, dar pecetluit prin învierea Răscumpărătorul nostru Isus Cristos. Slavă Lui. Închină-te Lui!

Leave a comment