Cum Îl cunoști tu pe Domnul? În ce fel?
Unul din versetele psalmului de săptămâna asta vorbește despre Egipt și Babilon ca fiind printre cei ce-L cunosc pe Domnul. Oare cum l-au cunoscut Egiptul și Babilonul pe Domnul? Știm că acestea au fost două locuri unde poporul lui Dumnezeu a locuit ca rob pentru o perioadă lungă de timp. Au fost locurile unde poporul lui Dumnezeu a fost format prin opresare, respectiv disciplinat prin opresare. Au fost locurile unde pare că poporul lui Dumnezeu a fost înfrânt și vecinii lor păreau a-i domina. Au fost locurile unde aceste popoare au făcut rău poporului lui Dumnezeu, astfel fiind locurile care au adus cea mai mare durere poporului lui Dumnezeu.
Dar, Dumnezeu! Dumnezeu nu lasă lucrurile în mâna unor popoare. Dumnezeu nu lasă aceste popoare cu impresia că ele erau cele care controlau și conduceau lumea de atunci. Dumnezeu nu-i lasă în final să creadă că ei sunt stăpânii și nimeni nu le poate face nimic, ci El se face cunoscut lor în aceeași măsura în care ei credeau că sunt în controlul lucrurilor.
Pentru că pe Domnul îl vom cunoaște fie prin lepădare de sine, fie prin a ne crede stăpânii universului. Domnu-i bun și vrea să te întâlnească și atunci când crezi că nimeni și nimic nu-ți poate sta în cale. El vrea să vadă: nici El nu-ți poate sta în cale!? El chiar este Stăpânul Universului și dacă pretinzi același loc, te vei întâlni cu El!
Aceste două popoare au crezut că au ajuns pe acoperișul universului și au crezut că sunt singuri acolo, dar au dat de Dumnezeu și au fost nevoiți să-L cunoască. Oare cum L-au cunoscut? Oare ce le-a spus? „Eu sunt Stăpânul poporului pe care voi îl asupriți!” „Ăăă, scuze, ne ierți?”
Sunt mulți azi care fac planuri cu pământul acesta. Se joacă cu liniile de aprovizionare, cu depozitele de alimente, cu recolta (pe care o crește Domnul, să fim bine înțeleși), cu aprovizionarea cu apă, cu energia de la soare???, se joacă de-a războiul și cu viețile oamenilor ca șahistul cu piesele de șah. Aceștia se cred stăpâni ai acestui pământ și chiar acționează așa, până la un moment dat. Momentul când chiar se vor întâlni, surpriză, cu Stăpânul care le va spune: „Ce faceți voi aici băieți?” Și pentru că n-au vrut să-L cunoască în vremea de har, când se puteau pleca înaintea Lui, Îl vor cunoaște ca Cel care le va cere socoteală. Să căutăm deci, să-L cunoaștem cu lepădare de sine, să nu ne trezim că-L vom cunoaște cum va vrea El, atunci când vom crede că suntem de neatins.
