Ați auzit cu toții vorba aceea: „te fură peisajul”. Adică ești prea absorbit de ceea ce vezi că pierzi din vedere ceea ce nu se vede, sau ținta care ți-ai propus-o sau direcția în care vrei să mergi. Mă tem că noi românii am făcut și din asta o artă (în loc să facem (h)artă). Asta în cazul în care ne setăm o direcție, un scop, o viziune. Apoi, dacă ne-am setat câteva obiective, ne trezim că trece timpul și noi ne ocupăm timpul cu altceva decât ne-am setat inițial – asta înseamnă că ne-a furat peisajul. Asta e ca și cum ieși cu prietenii în oraș și dintr-o dată te trezești că o conversație pe whatsapp e mai interesantă decât cu cei prezenți – aici merge vorba: te-a furat telefonul.
Care-s obiectivele vieții tale? Unde vrei să ajungi? Care-i lucrul care-ți stabilește ce faci în fiecare zi? Răspunsurile la aceste întrebări (și mai pot fi și alte întrebări asemănătoare) îți determină lucrurile de care-ți pasă și în acele lucruri care arată scopul, viziunea și direcția vieții tale. Când ceea ce este în jur „îți fură peisajul” de la aceste lucruri se numește că ți-ai făcut bagajul ca să mergi la Arieșeni la ski și te-ai oprit la Hidișel doar pentru că ai văzut că și acolo este zăpadă și în plus ai ajuns și mai repede! Asta se întâmplă și în viața noastră atunci când ne stabilim scopuri mari la care renunțăm doar pentru am găsit lucruri mai ușor de făcut sau lucruri mai atractive (financiar, relațional etc.)! Ca și copii de Dumnezeu avem o identitate care ne setează un scop și o direcție, iar acestea sunt lucruri mult prea esențiale ca altceva să ne fure peisajul.
Suntem în această zi în care ca și comunitate analizăm și reafirmăm viziunea noastră, scopul și direcția în care mergem. Aceasta este o călătorie care cere perseverență, dedicare și determinare. Nu ne putem permite să ne oprim „la Hidișel”, doar pentru că „nici aici nu e așa de rău”. Pașii ce trebuie să-i facem împreună, nu sunt pași care ne îndepărtează de ceea ce credem noi că este mai bun, ci sunt pași care să ne conducă spre viziunea și scopul lui Dumnezeu pentru noi, ca indivizi și comunitate. De aceea, să nu lăsăm peisajul să ne fure privirea. Bucuriile vieții dedicate pentru a împlinii scopul lui Dumnezeu cu noi întrec cu mult bucuriile peisajului prezent care încearcă să ne fure privirea.
