Vorbim mult și des (și foarte bine facem) despre relația cu Dumnezeu, cu tot ce înseamnă asta. Vorbim de rugăciune, de citirea Bibliei, de părtășia zilnică, de practicarea disciplinelor spirituale, de faptul că relația cu El înseamnă relație cu biserica Sa, de modul în care slujim și ne trăim viața zi de zi.
Acum, pe de o parte, trebuie să ne întrebăm cât de mult, toate acestea le (mai) facem cu scopul real de a dezvolta relația cu El? Sau altfel spus, se dezvoltă relația cu El făcând toate aceste lucruri? Cât de conștienți suntem de pericolul de a face lucrurile mecanic, rigid și monoton?
Pe de altă parte, chiar făcând toate lucrurile amintite (și poate și mai multe) în ce mod ți se descoperă Dumnezeu azi? Sau altfel spus, pentru că o relație presupune o anumită dinamică, cum te surprinde Dumnezeu? Sau cum Îl surprinzi tu pe El? Este relația ta cu Domnul una profundă, dinamică, apropiată? Înseamnă relația aceasta ceva mai mult decât a face ceva anume (nu că trebuie să neglijăm aceste lucruri)?
Vedeți, într-o relație interumană este nevoie de a face ceva (purtare de grijă, încurajare, ajutor etc.) dar acestea devin complete doar în măsura prezenței celor doi în respectiva relație. Adică, soțiile au nevoie de prezența soțului și invers. Copiii au nevoie de prezența părinților și invers. Iar această „prezență” este ceea ce face relația posibilă. În momentul în care unul dintre cei doi nu mai este „prezent”, apar problemele.
Sunt multe locuri în Scriptură unde Dumnezeu se apropie de om, se revelează omului în așa fel încât intenția Lui să fie clară și surprinzătoare, în același timp, pentru om. Un astfel de pasaj este Isaia 41. Ce extraordinar să-L vezi pe Dumnezeu mișcându-Se în favoarea poporului Său. Să vezi cum se comportă Dumnezeu cu popoarele care se războiesc cu poporul Său. Să înțelegi profunzimea dragostei lui Dumnezeu care se manifestă în favoarea Israelului, care este poporul Lui! Să vezi cum Dumnezeu înnoiește lucrurile, cum El aduce viață în locurile unde nimeni nu se mai aștepta să vadă viață. Să vezi cum Domnul este determinat să ridice pe cel care a fost zdrobit de cei din jur. De ce? Datorită relației Lui cu poporul Său. Datorită promisiunilor Lui. Datorită faptului că vrea să fie prezent în viața poporului Său.
Oare cum să nu vrei o astfel de Prezență în viața ta? Oare cum să nu-L dorești pe Dumnezeu în viața ta? Oare cum să nu tânjești să stai de vorbă cu El, să citești cuvintele Lui, să te desprinzi de orice-i pământesc pentru a sta să-L contempli pe El!? Să te minunezi de El! Să te bucuri de prezența Lui?!
