Iată că Dumnezeu ne-a dat harul să ne adunăm și azi, mai mult să ne bucurăm de cei care au mărturisit public credința lor în Domnul și Mântuitorul Isus Cristos, în apa botezului. Cu toate acestea, săptămână de săptămână suntem într-un iureș al preocupărilor. Ce va fi mai departe? Cum ne vom descurca? Când va trece pandemia asta? Ce se întâmplă dacă…? Unii acceptă realitatea, alții vin și spun că ea ne este distorsionată. V-ați gândit vreodată că toate aceste informații contradictorii din toate părțile, nu fac altceva decât să ne ocupe mintea cu lucruri care erodează sufletul, nelăsându-ne loc pentru lucruri care înfrumusețează sufletul.
Într-un astfel de context mă gândesc la ce scrie Petru la un moment dat în prima lui epistola adresând deteriorarea lucrurilor care iată acum o vedem parcă tot mai mult. El spune niște cuvinte care pentru noi sunt o bună întrebare: Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Ce fel de oameni care trebui să fim noi în contextul în care trăim acum? Petru vorbea, atunci despre faptul că lucrurile „au să se strice…” și parcă noi trăim acum acele vremi, deci ce fel de oameni suntem noi, acum? Mai mult ca oricând, cred că noi, ca și copii ai lui Cristos avem ocazia să fim o mărturie frumoasă pentru cei de lângă noi. Întrebarea care reiese din cuvintele lui Petru asta ne vorbește: ce mărturie suntem pentru lumea aceasta? Mai mult ca oricând lumea se uită la noi: la ce și cum vorbim, la modul cum relaționăm, la ce distribuim (pe rețelele de socializare), la cum se vede dragostea lui Cristos între noi și față de lume. Tot preocupați de supravegherea statului sau a tehnologiei nu ne dăm seama că oamenii din jur se uită la noi, dar nu cu scopul de a ne supraveghea, ci cu scopul de a vedea o mărturie în noi.
Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Oameni care aduc Vestea Bună a eliberării de sub puterea păcatului. Oameni care iubesc pe frați și iubesc lumea. Oameni care nădăjduiesc și privesc dincolo de lumea aceasta, la o Casă cerească. Oameni care, datorită perspectivei cerului trăiesc plini de speranță și eliberați de frică. Ce fel de oameni suntem, deci?
