Am cumpărat un minicasetofon. „Mare ispravă ai făcut, ar zice unii, n-ai avut pe ce da banii?”. În orice caz, ceea ce vedeți în imagine este o amintire pentru unii, iar pentru alții o necunoscută. Pentru cei pentru care este o amintire știu că un astfel de minicasetofon avea printre altele și funcția de înregistrat, ceea ce-l făcea, pe vremea aceea, un obiect prețios, chiar prețuit. Pentru cei pentru care este o necunoscută, parcă nici nu reușesc să înțeleagă în totalitate ce este. Cum? Ce? Ce-i aia o casetă? Cum se derulează? Pot pune mâna pe banda casetei? O mulțime de necunoscute.
Îmi aduc aminte, deși nu sunt așa bătr… că la un moment dat au reușit să îmbunătățească casetofoanele în așa fel că nu mai trebuia să tot cauți următoarea melodie, ci când dădea-i pe „înainte” se oprea automat la următoarea – mare bucurie, asta așa înainte ca următoarele invenții să-l fi trecut în umbră!
Apropo de asta mă gândeam la faptul că trăim vremuri în care, într-adevăr, parcă doar de necunoscute avem parte. Suntem bombardați, efectiv, cu știri și mesaje care să creeze panică, nesiguranță și perspectiva unui mare necunoscut pentru viitor. S-ar putea ca lucrurile să arate rău, dar noi știm că Domnul este în afara timpului și deci, El cunoaște și ceea ce noi numim viitor. Pe de altă parte, mă gândesc că Dumnezeu ne-a dat rețeta pentru ceea ce noi putem face față de viitor, anume: să ne amintim de credincioșia Domnului de până acum. Un lucru accentuat de mai multe ori de Domnul în fața copiilor lui Israel a fost exact acest lucru: să vă aduceți aminte și să vorbiți următoarei generații despre credincioșia Domnului.
În astfel de vremuri de „necunoscut”, adu-ți aminte de credincioșia Domnului de până acum în viața ta. Poate unii sunt înclinați, alții nu, să vorbească generației de după ei despre lucrurile pe care le-au folosit în urmă cu ani (cum ar fi casetofonul, picap-ul, walkman-ul etc.) și uneori ajută acest exercițiu, dar cu siguranță există o moștenire a credincioșiei lui Dumnezeu de care trebuie să ne amintim și despre care suntem chemați să vorbim unii cu alții și mai ales cu tinerii și copiii noștri. Suntem așa de dornici să dăm mai departe lucruri, moșteniri, rețete (asta cu rețetele e o industrie întreagă) și nu e rău… dar cea mai importantă amintire este amintirea zilei răscumpărării, ziua în care Fiul lui Dumnezeu a făcut posibilă restaurarea relației noastre cu Tatăl. Este singura amintire care ne va trece cu bine prin orice necunoscut ne-ar aștepta!
