Ioan își încheie prima epistolă într-un mod brusc și aparent nepotrivit, parcă neavând legătură cu ultimele versete. Dar… să nu ne uităm doar la aparențe. Chiar dacă brusc, Ioan concluzionează toată scrisoarea în aceste 5 cuvinte: „Copilașilor, păziți-vă de idoli. Amin.”
În primul rând, sigur că o astfel de adresare în lumea noastră postmodernă – copilașilor??? – nu este agreată de foarte multă lume. Este chiar un motiv pentru care unii resping astfel de pasaje, ba chiar Biblia întreagă – este inacceptabil spun ei. Exprimarea lui Ioan nu este altceva decât manifestarea dragostei pentru cei cărora le scrie. Faptul că Ioan avea o relație specială cu cei cărora le scria este un har pentru noi să ne identificăm cu dragostea cu care autorul se adresează. Această exprimare arată preocuparea autorului pentru ei și grija cu care el îi învață și îi sfătuiește.
Această adresare are de altfel și o însemnătate mai profundă. Ea vorbește despre nevoia de inocență și dependență. Face referire la ceea ce însuși Isus i-a învățat când i-a luat pe copilași în brațe – probabil Ioan rememorează acele momente când scrie această scrisoare. Un urmaș al lui Cristos trebuie să trăiască cu o inimă sinceră, inocentă, nu cu intenții ascunse, nu având motivații înșelătoare, nu cu o inimă împărțită, ci cu o inimă gata să asculte, să se închine. O inocență care vine „la pachet” cu dependența, pentru că fără dependență putem cădea ușor în rătăcire. Sunt mulți oameni care în sinceritatea lor sunt în eroare, pentru că lângă inocență avem nevoie neapărat de dependență. Dependența de El este modul în care noi declarăm că trăim datorită harului Său. Modul în care recunoaștem că suntem doar o mână de țărână și viața noastră nu este altceva decât un abur. Astfel, exprimarea lui Ioan nu face altceva decât să le aducă aminte de aceste două elemente esențiale pentru viața creștinului, dar este și o bună introducere pentru îndemnul care urmează: „păziți-vă de idoli”.
În al doilea rând, Ioan arată o legătură directă între exprimarea folosită de el și îndemnul pe care li-l dă. Doar trăind în dependență de Domnul și cu o inimă sinceră vom putea să ne păzim de idoli – lucruri sau persoane care vor să ne fure loialitatea, pasiunea și dedicarea. Noi azi nu mai avem idoli în același fel în care citim despre ei în vechime, dar putem identifica multe lucruri care vor să ne fure inima, timpul, pasiunea, dedicarea și care devin idoli în momentul în care ajungem să credem că acele lucruri ne pot scăpa de lipsuri, de boală, de o situație oarecare.
Să nu ne „umflăm în pene”, deci, cum că noi nu suntem copilași, ci mai degrabă să trăim cu o inimă sinceră, în dependență de El, păzindu-ne de orice lucru sau persoană care vrea să fure locul afecțiunii și închinării pe care doar Domnul o merită de la noi.
