Una din lecțiile Crăciunului este simplitatea. O lecție pe care noi tot amânăm s-o învățăm. Pentru noi perioada aceasta este de multe ori ca un concurs de făcut ceva: mâncare, curățenie, mâncat, dormit, cadouri etc. Și parcă pe cum trec anii ne adâncim tot mai multe într-un lucru în care la un moment dat nu ne va plăcea că suntem.
Crăciunul este sărbătoarea simplității – a Celui care a lăsat fastul cerului și grandoarea închinării care-I era adresată, pentru a începe o viață de om cu toate nevoile și lipsurile de rigoare de care este caracterizată. El a ales simplitatea ieslei, simplitatea și inocența Mariei și al lui Iosif. Simplitatea primilor oameni care I s-au închinat.
Am adăugat de-a lungul anilor așa de multe lucruri acestei sărbători și vieții în general, că am uitat de simplitatea Celui pe care-L sărbătorim. El nu a venit cu oastea îngerilor în trenă ca să transmită prin aceasta că El este Regele regilor – deși este. Da, îngerii au transmis vestea, dar Isus se năștea în viața unor oameni simpli într-o lume atât de complicată încât nu s-a găsit o cameră, fie ea cât de simplă, pentru ca acest Rege Salvator să-și găsească loc.
Aud de multe ori refuzul oamenilor de a veni la Cristos pe motivul că viața lor e complicată – au luat decizii greșite, lucrurile sunt întortocheate etc. La Isus este cel mai bun loc unde complicațiile vieții se pot rezolva.
Acum la sfârșit de an este un bun moment să ne uităm la complicațiile vieții noastre și să deznodăm ițele ca să facem lucrurile simple și clare. Acum este momentul să ne oprim și să analizăm lucrurile. Tot auzim, tot felul de vești despre ce va urma – nu știm, dar un lucru e sigur: o viață simplă nu va fi prea afectată de eventualele complicații contextului în care trăim. Trebuie să învățăm această lecție a lucrurilor esențiale.
Singurul mod în care vom reuși vreodată este dacă vom acționa cum a făcut Cristos – El nu a venit în lumea aceasta să I se slujească (deși avea tot dreptul la asta), ci ca El să slujească. Slujirea altora este rețeta sigură prin care viața nu se complică, ci rămâne simplă. Când renunți de bună voie la dreptul și nevoile personale pentru a te îngriji de ale celor din jur, abia atunci te poți bucura de lucrurile simple ale vieții. Asta a făcut Cristos venind în lumea noastră. Asta ne cheamă și pe noi să trăim. Îl vom urma pe El pe această cale?!
