Acum când în mintea noastră se derulează tot felul de scenarii, unele mai rele decât altele descoperim că și aici ne împărțim în două mari categorii: unii care sunt foarte cuprinși de tot ceea ce se întâmplă și sunt foarte conectați cu evenimentele și alții care nu se informează prea mult și-și văd liniștiți de viață. Până la urmă această împărțire dintre noi este mai mult omenească cu referire la modul în care până la urmă suntem construiți, dar ca și creștini trebuie să avem alte repere și să fim ghidați de valori superioare celor omenești. Adică, putem privim lucrurile stric numai din punct de vedere uman: cine-i vinovat, ce rost are, uite câți oameni nevinovați mor etc. și să ne apuce groaza, gândindu-ne că suntem destul de aproape… și să nu „scape” ceva și pe la noi.
Această gândire omenească, fie conectată sau nu la evenimente, trebuie să-și găsească echilibrul în ceea ce spune Psalmul 46: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru…”. Păi da, noi ne punem nădejdea în NATO sau EU sau SUA? În astfel de momente, fie că suntem în toiul luptei sau în afara ei ajutând pe cel alungat din casa lui, nu trebuie să uităm că acest adevăr rămâne de neclintit chiar și în fața războiului, a distrugerii sau a morții. Iar asta nu mai e gândire omenească!
„… un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” – întrebarea se pune pentru noi cât de mult apelăm noi la acest ajutor?! Și cât de mult în astfel de momente suntem noi chemați să fim ajutor în Numele Lui, pentru cel care are nevoie de ajutor.
Pentru că ceea ce urmează – „de aceea nu ne temem chiar dacă…” este o stare care în niciun fel nu este produsul umanității noastre. Chiar dacă omul poate avea motivații omenești care îi poate da imboldul să acționeze într-un mod curajos, acea stare de liniște interioară în mijlocul furtunii și a conflictului nu o putem primi decât de la Cel care este adăpost și sprijin, Mântuitor și Domn. Este acea stare care au avut-o ucenicii înaintând în credința lor în mijlocul unui război continuu și ostilitate permanentă din partea celor din jurul lor. Este acea stare a creștinilor din Ucraina care de când au început ostilitățile la granița cu Rusia, din 2014, mergeau să ducă alimente și sprijin celor de peste recent formata graniță din interiorul țării. Este acea stare a celor care acum nu se lasă doborâți de vești proaste, fie de război, fie medicale, ci își trăiesc credința în modul cel mai practic.
Este acum timpul în care să declarăm cu și mai mult curaj (împreună cu faptele noastre), că Domnul Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru. Da, pământul se zguduie, munții se clatină și marea spumegă, iar în astfel de vremuri Numele Lui trebuie înălțat și Slava Lui trebuie să se vadă prin copiii Lui care acționează fără teamă și încrezători în El! Doamne ajută-ne!
