IOV ȘI REGRETELE SALE!

Beta28082016.pdf - Adobe ReaderAm observat câteva ieșiri ale lui Iov, specifice de altfel omului care trece prin suferință. Este vorba de o anumită atitudine a omului care se simte neînțeles și nedreptățit. În situații de acest gen, omul are tendința de a se lua de oricine, de a contesta orice și, în general, de a nu primi explicații.
Sigur că, acum când cunoaștem din culisele suferinței lui Iov, pe de o parte îl înțelegem, pe de altă parte, poate, avem tendința să-l judecăm. Au fost suficienți cei trei prieteni „supărăcioși”, așa cum îi numește el, ca să-și arate limitele și ignoranța. Una din cele mai mari greșeli pe care le putem face și astăzi este aceeași pe care au făcut-o ei, adică, au avut pretenția că pot explica ceea ce nu cunoșteau!
Iov a alunecat într-o altă extremă, tot legată de necunoașterea cauzelor situației în care se afla. A apelat la multe afirmații, la limită, nu doar împotriva prietenilor lui dar, mai ales, are tendința de a se lua la trântă chiar și cu Dumnezeu. Exemplu este discursul lui din capitolul 9. Mai sunt și alte afirmații pe care le face Iov și atitudini de-a lungul cărții despre care, doar prietenii lui sar în „apărarea” lui Dumnezeu, El, însă, tace! Pentru toate acestea, Iov se va pocăi mai târziu! Interesant e faptul că Dumnezeu nu-i reproșează nimic, punctual, lui Iov. Nu-i spune că a greșit când și-a etalat cunoașterea sau când și-a surclasat adversarii. Precum zicea și psalmistul: … am tăcut și ți-ai închipuit că sunt ca tine,…! Aici, în cartea lui Iov, Dumnezeu tace, cel puțin în prima parte a cărții. Ce bine ar fi dacă am înțelege: Dumnezeu are perioade și astăzi, când nu vorbește, sau, mai exact, nu-L auzim noi. Aceasta nu înseamnă că șomează! Nici în situația lui Iov n-a făcut-o. Faptul, însă, că Dumnezeu nu se amestecă în disputele prietenilor lui Iov, le dă curaj lor să-L apere pe Dumnezeu, iar lui Iov să se îndreptățească mai departe. Cum spuneam, vine vremea când Iov va regreta tot ce a spus și ce a vorbit. Deși, la prima vedere ne-am putea întreba, de ce s-a pocăit Iov la finalul cărții? Cred că meditând la această întrebare ne apropiem de esența creștinismului și ce înseamnă pocăința. Pocăința nu înseamnă a lua o listă cu greșeli și păcate și a ne analiza, a încerca să ne corectăm, a nu mai face,… și când am terminat zicem, acum mă pot pocăi sau acum am finalizat pocăința. Greșit! Eventual analiza listei o facem după ce ne-am pocăit, adică după ce ne-am întâlnit cu Dumnezeu. Iov l-a văzut pe Dumnezeu în splendoarea Lui și aceasta l-a făcut să exclame: mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc,…! După acea experiență, Iov regretă multe din vorbele și atitudinile lui. Astăzi e la fel. Ceea ce ne duce pe genunchi, ceea ce-i determină pe oameni să se pocăiască este a-L vedea pe Dumnezeu. De aceea, misiunea noastră este atât de importantă și se rezumă la a prezenta lumii un Dumnezeu real, unul care e viu, căruia îi pasă și de dragul căruia merită să te schimbi.
Pe săptămâna viitoare.

Leave a Reply