Am început citirea cărții Judecători!  Cel puțin după titlu, aici nu prea am avea sanse să găsim chiar nimic despre har. Totusi, si în cartea Judecători, ca de altfel în toată Biblia, harul lui Dumnezeu este prezent. El este evident în Judecători prin faptul că Dumnezeu le dă țara, fiecăreia după seminții. Ei trebuie să înțeleagă, în ciuda faptului că trebuie să lupte, că țara este darul lui Dumnezeu pentru ei. De fapt chiar si lupta era beneficâ pentru ei, era har, iar ei trebuia să înțeleagă si aceasta. Harul este demonstrat si prin faptul că anii de robie sunt totdeauna mai puțin decât anii de libertate. Dacă ar fi fost după trăirea lor, după credinciosia  si ascultarea lor, ar fi trebuit să rămână robi mereu. Dumnezeu, însă, îsi ține legământul. Când se întorc la El cu pocăințâ, El îi salvează de sub asuprire, iar anii care urmează sunt totdeauna mai mulți decât cei din robie. Au înțeles ei harul si bunătatea lui Dumnezeu?  Se pare că nu! Oare de ce? Să avem noi pe cine acuza, sau pe cine să dăm vina, sau cu cine să ne comparăm si să spunem că noi suntem, totusi, mai buni ca ei? Nicidecum! Poate pentru a invăța! Pentru că, cine nu învață din istorie, o repetă!