La început a fost simplu. O minune si atât: Dumnezeu venit în lumea noastră în cea mai umilă si omenească formă, aceea de copil. Îngerii i-au vestit venirea, s-au arătat păstorilor, magii au fost înstiințați prin apariția unei stele. Dincolo de acestea, au fost experiențele Mariei si a lui Iosif dar si măreția acestei minuni a Întrupării ca răspuns la cea mai stringentă nevoie a omului - nevoia de mântuire.

Mai târziu si până astăzi lucrurile s-au complicat, astăzi fiind asa de confuze încât puțini oameni mai pot deosebi sărbătoarea de obiceiuri si tradiții.

Iată câteva exemple de adăugiri omenesti:

• Luna decembrie, luna cadourilor. Acum, zic toți, oamenii sunt mai darnici, mai buni, mai sensibili. Si poate că asa este. Acest fapt nu e rău, în esența lui. Când, însă, suntem buni si darnici doar o lună sau mai puțin, pe an, atunci avem o problemă. De fapt ideea de a dărui, de „crăciun” vine din secolul al IV-lea, de la un episcop catolic de Asia pe nume Nicholas, un binefăcător, tot timpul, care, pentru a dărui în secret, se urca pe acoperisul caselor si de acolo arunca pungi cu bani la cei saraci din casă, eventual prin cos.
• Ideea de a trimite felicitări vine din anul 1843, la fel cea cu pomul împodobit, din anii 1500. 
• Chiar ziua de 25 decembrie a fost stabilită ca sărbătoare doar în sec. al IV-lea, de către Biserica Catolică, pentru a contracara  sărbătoarea păgână a celor care se închinau zeului Mithra. În primele 3 secole, biserica primară nu a sărbătorit „crăciunul”!
• Colindele au apărut în sec. 18 - 19, iar, mai aproape de noi, a apărut si se dezvoltă din ce în ce mai mult, comercializarea crăciunului, în asa fel încât, din ce în ce mai mult este mai greu, aproape imposibil pentru mulți să mai vadă si să se bucure de sărbătoare.

Toate cele de mai sus si multe altele, amplificate de mass media, estompează, pe de o parte asteptările pe care le avem noi de la această sărbătoare si ne fură bucuria de a sărbători. Este din ce în ce mai greu să dăm la o parte surplusul omenesc, lucrurile secundare sau pur si simplu nenecesare pentru a ajunge la esență. În ceea ce ne priveste, aceasta dorim, la aceasta vă chemăm, aceasta e provocarea!