DIN NOU… CORINTENII!

Parcă nu demult am cimagesitit epistola scrisă de apostolul Pavel bisericii din Corint. (Am constatat și pe această cale ce repede trece timpul!) Iată, deci, că citind-o, parcă intrăm în problemele pe care le-au avut ei (ca și cum nu ar fi suficiente problemele noastre!) Într-adevăr, biserica din Corint a fost o biserică cu multe probleme: dezbinări, păcate grele, dezordine totală, copilărie spirituală, critici la adresa lui Pavel… găsești acolo cam tot ce se poate întâmpla rău într-o biserică locală.

Cu toate acestea, locul și rolul acestei epistole în Noul Testament este unul foarte important pentru că ea a fost scrisă spre învățătura noastră (conform cap. 10). În ciuda problemelor avute, totuși această biserică este formată din oameni care au fost sfintiti în Hristos Isus, chemati să fie sfinți,… (1:2)! (teologia și practica de azi a multor creștini este total diferită și contrastează cu această precizare pe care o face apostolul Pavel vizavi de cei din Corint.)

Urmând sfatul autorului și uitându-ne la partea plină a paharului, scrisoarea dă răspunsuri nu doar la problemele lor de atunci, ci și la multe dintre eventualele noastre întrebări. Câteva exemple: înțelepciunea de sus vs înțelepciunea lumească, a avea gândul lui Cristos, apostolii – slujitori, administrator ai tainelor lui Cristos, disciplinarea în biserică, rezolvarea litigiilor, relații în familie în special între soț/soție, libertatea creștină, drepturile apostolului, autoritatea spirituală – ordinea în familie (cap. 11), apel la istorie, daruri spirituale, ideea de organism/trup al lui Cristos, a fi sau a nu fi pricină de poticnire, creștinul și generozitatea etc.

Mai știm că această scrisoare a fost scrisă la solicitarea celor din biserică și nu neapărat la inițiativa lui Pavel, așa cum e cazul altor epistole.

Iată încă un merit al corintenilor, acela de a pune întrebări. Astăzi s-a format o anumită subcultură în biserici, aceea de a nu întreba pe nimeni nimic. Nu că nu sunt probleme dar ele sunt trecute cu vederea, eventual rezolvate în stil propriu. Oameni care iau decizii, pur și simplu nu au nevoie de sfat de la nimeni, iar rezultatele sunt pe măsură: frustrare, neîmplinire, faliment. Îi vine cuiva să divorțeze, o face, știe el ce face, nu are nevoie de sfat, de ajutor, de consiliere, îi vine să plece, pleacă, îi vine să vorbească vorbe, o face…. etc.

A întreba înseamnă a recunoaște că nu știi, că ai nevoie de ajutor, iar toate acestea înseamnă a te smeri. Restul e mândrie și aroganță. De asta e plină lumea! Din păcate și bisericile.

Data viitoare când ai de luat o decizie (importantă), întreabă mai întâi!

Pastor TEODOR BULZAN

Leave a Reply